Seara infarcturilor noastre

         E joi seara. Suporterii trӑiesc cu sufletul la gurӑ momentele tragerii la sorți și aflӑ cӑ Urzicenii noștrii vor da piept cu Sevilla, Rangers, Sttutgart. Cântӑrim bine situația și considerӑm cӑ zeița Fortuna a fost favorabilӑ cuplului Meme&Dan. Incepem sӑ numӑrӑm punctele: 1,4,5,8,11..Da, e ca și calificatӑ.

         Gândurile ne sunt întrerupte de golul lui CFR. 1-0! Suntem in grafic. România e the best. Parcӑ ar mai merge o bere. Arbitrul fluierӑ, cfr-iștii se duc la vestiare, intrӑ câinii roșii... pardon galben-negrii. Nici nu tragem aer bine-n piept, cӑ Cristea o și vârӑ-n ațe. Inceputul perfect. Sӑ fie oare ziua unei mari minuni? N-avem timp sӑ ne rӑspundem, cӑ AEK Atena a început tӑvӑlugul împotriva vitejilor lui Porumboiu. Reduta rezistӑ cu greu, dar rezistӑ. Sunt pe noi, ne cӑlӑresc mereu, și fiecare ocazie ne taie respirația. Prea greu de urmӑrit meciul, trecem din nou pe CFR, și ne rugӑm ca grecii sӑ rateze non-stop 90 de minute. Ardelenii braziliano-portughezi se țin bine, iar noi ne simțim mândri de ei. Incӑ o boabӑ, e 2-0. Game over. Mai merge o bere. Luӑm o gurӑ dar o aruncӑm rapid în aer: mâna, dom’ arbitru! Mânaaa! Nu ne aude și e 2-1. Arbitrul ne furӑ la greu, și noi nu mai putem sta in fotolii. Noroc cӑ mai e puțin. Fluier final, 2-1, și schimbӑm rapid sӑ vedem cum începe Dinamo repriza a II-a. Nu ajungem sӑ ne așezӑm bine, cӑ Sӑgeatӑ îl pӑcӑlește pe Câmpeanu de Cehia. 2-0 pentru Dinamo, tot pe început de reprizӑ. Anxietatea e tot mai mare. Rânjim cu mulțumire și apoi mai aruncӑm o privire la moldovenii plecați in Grecia. E tot 0-0! Excelent, slavӑ Domnului. Mai merge o bere. Dar stai, plutește grecul. Plutește, plutește, și gol. Acum e-acum, hai cӑ întoarcem rezultatul. 2-0. 3-0. Mda, s-a dus Vasluiul. Rӑmâne Dinamo. E prelungiri. Alergați, mӑi! Ce sӑ mai alerge, cӑ abia mai merg. De-acum ne apӑrӑm.Nu au pic de milӑ de inimile noastre... Pe lângӑ, peste, apӑrӑ Matache, barӑ! Râul, ramul ceh e cu noi, așa cӑ începem sӑ facem fiecare 5-le de la penaltyuri. Inimile ne bat de zici cӑ noi am urcat Mont Ventoux pe biciclete. Zicu e obosit. Nu putem privi deznodӑmântul așa cӑ închidem ochii... Ratare! Cum a dat, cum a dat? Mai conteazӑ? Se lasӑ liniștea. Mai sunt doi cehi și dacӑ înscriu ambii, plecӑm cu capetele în pӑmânt. Șuteazӑ primul... în tribune! Inima ne bate iar, toatӑ lumea, în frunte cu Gigi Becali strigӑ: Di-na-mo, Di-na-mo! Gol ei, gol noi, gol ei, gol noi... Parcӑ e interminabil. Matache, atenție la dreapta ta! Hai... hai... bineee, mӑi bӑiatule!!

         Ne prӑbușim extenuați și amețiți în fotolii, ca și cum noi am fi jucat vreo 200 de minute fӑrӑ pauzӑ. Minunea s-a produs... Parcӑ lipsește totuși ceva. A jucat și Steaua? Nu mai conteazӑ, erau deja calificați. 3 din 4 merg mai departe. România 1, Europa 0. Mai merge o bere... și poate o inimӑ, cӑ cele de acum nu ne mai țin și pentru faza grupelor.